Protest impotriva lor...

- set de crochiuri în creion, pe dosul unei declaraţii fiscale -

Genul:

Functionarus

Specia:

Functionarus universalis

Nume vernacular:

Funcţionar

Areal:

Se poate întâlni oriunde se întrunesc condiţiile de mediu propice existenţei sale, indiferent de popor, de ţară, de oraş, de domeniu sau de epocă. De aceea acestui gen i s-a dat atributul de universal.

Descriere:

Funcţionarul nu are iniţiative. Funcţionarul este prudent. Mai mult, funcţionarul este precaut. Funcţionarul - în relaţiile interspecifice - este bătut în cap, şi nu fiindcă e prost. Nu, funcţionarul nu este prost. În ciuda aparenţelor, funcţionarul este un om inteligent şi cel mai adesea competent. Dar el este – mai întâi de toate - şiret şi abil. La el, obtuzitatea manifestată in orice ocazie, este doar un mecanism de protecţie a statutului său şi a funcţiei sale, adică un instinct de conservare al speciei. Numai procedând de parcă ar fi un retardat, funcţionarul poate rezista pe locul lui veşnic mediocru, dar mereu călduţ.

Funcţionarul care nu are iniţiative, care e precaut, care e prudent, care păşeşte tiptil, pare totuşi să rişte totul practicând... sforăritul. Este sforăritul sportul extrem al funcţionarului? Fals. Sforăritul nu este un sport extrem. El este vectorul inerent al supravieţuirii sale. Sforăritul este însă şi prima treaptă a parvenirii, pentru cei abili. Sforăritul vi se pare simplu? Nu, el este o artă. Arta cuvântului conjunctural, spus la timp şi mai bine parfumat, mereu fertil în preajma unui stigmat receptiv. Iar pistilul purtător al stigmatului este întotdeauna Şeful, pe care, prin sforărit, îl polenizează toţi subalternii săi. Cine nu polenizează, nu este fertil, deci este respins de organism. Dispare. Iar el, Şeful, tot prin polenizarea sforăritului – identic, dar la un nivel considerat superior – îi poate avansa pe unii sau poate obţine avantaje pentru unii, in dauna altora, propulsându-se totodată pe sine.

Functionarus universalis este interschimbabil si, de aceea, este universal. El are o subspecie si mai multe rase. Subspecia Functionarus universalis publicus este adaptabilă la oricare funcţie, din oricare instituţie din sistem. Fiecare schimbare de loc (funcţie, birou, serviciu) este o victorie pe care o obţine. Şi totuşi, subspecia publica nu este niciodată mulţumita de locul în care s-a adaptat.

Funcţionarul public este o subspecie aproape ubiquă, de sine stătătoare si totdeauna în continua expansiune.


Experiment

Se ia Lophophora williamsii, specie de cactus cu proprietăţi psihotrope, în habitat şi total lipsită de astfel de proprietăţi în cultura europeană. Se oferă funcţionarului public o listă cu plante psihotrope şi i se cere să întocmească un tabel cu plante care trebuie interzise, fiind periculoase la nivelul impactului social.

Se urmăreşte reacţia funcţionarul public.

Constatăm, că am fost naivi să credem, că pe funcţionarul public care întocmeşte un tabel, o lista, ceva, l-a interesat ce are el de scris, acolo!! Pentru un funcţionarul public - de aici sau de aiurea – în virtutea prudenţei, este mult mai simplu să înregistreze două cuvinte, reprezentând un nume, decât sa se documenteze şi să fundamenteze o excepţie. Excepţiile reprezintă o erezie: iniţiativa!

Astfel numele – oricare ar fi el, eventual mărul sau cireşul - va fi întotdeauna pus pe listă, fără întrebări şi fără regrete, indiferent dacă locul în care trebuie clasat numele, este sau nu acolo, unde a fost clasat, dacă… Dacă a fost propus sau sugerat sau măcar pomenit de mai sus. Mai sus poate fi subşeful ultimului şef de pe scara ierarhică… Fiindcă oricât de mic, Subşeful e Şef, iar Şeful e... Şeful! Aşa i s-a dat de sus, aşa i s-a spus se sus, aşa a auzit de sus, aşa l-am pus, ca să fie văzut Sus!

Efectul? Lophophora williamsii devine o plantă interzisă. Să privim care sunt coloanele bifate. Cultivare. Deţinere. Consum. Comercializare. Cumpărare. Colecţionare.

Dacă întrebăm funcţionarul public, în câţi ani ajunge planta la dimensiunea de cinci centimetri, el ne va răspunde zâmbind: ”Întrebaţi, vă rog, la departamentul de metrologie”….


Concluzia experimentului

Orice funcţionar percepe constant deasupra sa prezenţa unei ameninţări. El suferă de ”Sindromul săbiei damoclesiane” pe care o reprezintă colegul său vigilent. În jurul funcţionarului există numai ochi şi urechi atente. Există telefoane care înregistrează, care filmează, care transmit. Liniştea funcţionarului este ameninţată de pericolul imanent al colegului care-i râvneşte locul, locul lui de lângă geam, locul lui de lângă calorifer, locul lui de lângă biroul şefului…

Funcţionarul public este o victimă. O victimă supravieţuitoare…

Funcţionarul public are o deviză morală profundă: ”Ceea ce cred eu, că mi-ai face tu mie, sigur o să-ţi fac eu ţie!”…


Menţiune

A fost descrisă şi rasa Functionarus universalis publicus rumanicus. În mare, rasa nu se deosebeşte de subspecia tip. Se remarcă totuşi o diferenţă în alimentaţie: rasa locală consumă un produs autohton numit ”şpagă”. De asemenea s-a observat că în perioada ei activă, rasa practică un protocol de bunăvoinţă, şi de amabilitate faţă de terţi, încă nu foarte bine înţeles de cercetători şi numit «Protocolul ”Ba p’a mă-ti!”»…


Sinteză:

Funcţionarul este asa cum este!

__________